INFORMATIA DE HUNEDOARA

Jurnal european
Postat de ws_promotion la 26 January 2010

Înspre oraşul îndrăgostiţilor Cu siguranţă fiecare persoană are în viaţă câteva lucruri pe care doreşte să le facă: să termine o şcoală, să îşi întemeieze o familie, să viziteze o anume ţară sau un anume oraş şi aşa mai departe. Fără doar şi poate, anul 2009 a fost pentru mine cel în care mi-am îndeplinit visele legate de călătorit şi vizitat.

Ştirea extinsă

Cu siguranţă fiecare persoană are în viaţă câteva lucruri pe care doreşte să le facă: să termine o şcoală, să îşi întemeieze o familie, să viziteze o anume ţară sau un anume oraş şi aşa mai departe. Fără doar şi poate, anul 2009 a fost pentru mine cel în care mi-am îndeplinit visele legate de călătorit şi vizitat. de Raluca Arion Pe lângă oportunitatea de a locui în Londra un an de zile şi de a vizita câteva oraşe ale Angliei, am vizitat încă alte câteva ţari - Spania (Barcelona), Irlanda (Dublin), Portugalia (Porto şi Lisabona) şi Franţa (Paris). Îmi doresc acum să vă împărtăţesc câteva din impresiile de călătorie pe teritoriul francez, în special în minunatul oraş al îndrăgostiţilor - Parisul! Dintre marile state europene, Franţa este cel mai vechi stat constituit în jurul unui domeniu regal, iniţial organizat în jurul regiunii Île-de-France a cărei capitală este Parisul. Franţa este membră a Consiliului Europei, membră fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro şi a Spaţiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU. Face parte şi din Uniunea Latină, Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi din G8. Cu alte cuvinte, vorbim aici de o naţiune avansată din punct de vedere politic şi economic, o ţară puternică şi cu un nume greu, chiar şi la nivel mondial. Parisul este capitala şi cel mai mare oraş al Franţei. Oraşul este traversat de fluviul Sena, care împarte oraşul în două părţi - Malul Drept, în partea de nord a Parisului şi Malul Stâng, în partea de sud. Parisul reprezintă un vis pentru majoritatea oamenilor. Nu este doar o simplă capitală europeană... Parisul mai poartă cu mândrie cel puţin două denumiri: capitala modei şi oraş al îndrăgostiţilor. Aici îşi doresc toţi tinerii să vină cu iubitul sau iubita, romantismul acestui oraş fiind cunoscut peste tot în lume. Privind din celălalt unghi, Parisul reprezintă un reper extrem de solid în tot ceea ce ţine de fashion la nivel mondial. Am decis la un moment dat să părăsesc Londra pentru câteva zile de magie pariziană. Şi tot ce am trăit legat de această experienţă a părut în deplină concordanţă cu romantismul franţuzesc. În primul rând, experienţa cu Eurostar-ul a fost ceva ce, probabil, nu voi mai experimenta vreodată. Într-o eră în care accesul la transportul cu avionul este din ce în ce mai facil, lumea evită trenul, chiar şi atunci când e de mare viteză. Franţa este renumită pentru acel TGV (train à grande vitesse), tren special a cărui viteză comercială ajunge până la 350 de km/h. Eurostar este un sistem de trenuri de mare viteză ce asigură legături între Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Franţa şi Belgia. Trenurile utilizează Tunelul Canalului Mânecii - tunel feroviar submarin, lung de 50 km - iar principalele gări deservite sunt Gara Saint Pancras în Londra, Gara de Nord în Paris şi Gara Bruxelles-Sud în Bruxelles. Poate un amănunt mai important de menţionat este faptul că distanţa Londra-Paris se parcurge cu trenul Eurostar în aproximativ 2 ore şi 15 minute. Ce se simte în el? Neputinţă şi totuşi putere! Din cele două ore şi un sfert cât durează călătoria, sub apă, adică în tunelul din Canalul Mânecii, nu se stă mai mult de 30 de minute. Restul timpului, călătoria este una normală, pe şine la nivelul solului, doar că totul pare a fi pus pe „fast forward”. Peisajul nu poate fi cu adevărat admirat pentru că totul se întâmplă atât de repede... imaginile se succed parcă mai rapid decât poate creierul să proceseze. Şi nu voi uita deloc acea apăsare în piept şi ţiuitul din urechi datorat vitezei. Sincer, mă aşteptam să mi se înfunde urechile în tunel, la mii de metri sub apă, însă acolo nu am simţit nimic deosebit. Mult mai tare am simţit acest lucru la suprafaţă, aşa cum v-am spus, din cauza vitezei. Şi vă spuneam de neputinţă şi putere. Nu am putut să nu mă gândesc la cât de avansată e ştiinţa în ziua de azi, la cât de departe a ajuns omenirea şi cât de capabili suntem... Şi asta m-a făcut să mă simt puternică. Pe de altă parte, gândul că până şi cea mai mică eroare umană, sau chiar un eveniment natural neprevăzut, la un astfel de nivel, la o asemenea viteză, poate duce la un dezastru. Şi de aici senzaţia de neputinţă... Din fericire pentru mine şi ceilalţi pasageri ai cursei respective, totul a mers conform planului şi am ajuns cu bine în Paris. Gara de Nord de acolo e imensă, extrem de bine organizată şi, deşi nu ştiu franceză, nu am avut niciun fel de problemă în a trece de punctele de control frontier şi a îmi găsi drumul spre metrou. Înainte de a coborî sub pământ, nu mi-am negat plăcerea de a respira aer parizian şi de a admira pentru a clipă clădirile din imediata apropiere a gării. Călătoria şi emoţia resimţită m-au obosit, iar imprejurimile gării nu pictează cel mai frumos tablou al Parisului. Pentru o clipă, dezamăgirea şi teama de a mă afla într-un oraş murdar şi plin de cerşetori mi-au năpădit sufletul. De ce spun asta? În special pentru că, la întrarea în gară, zeci de cerşetori, din care, deşi mi-e jenă să recunosc, majoritatea erau români, năvăleau pe orice persoană mai bine îmbracată care ieşea. Acest lucru, coroborat cu multe hârtii şi mucuri de ţigară aruncate pe jos mi-au creat temerea de care vă spuneam mai sus. Abia după ce m-am cazat la hotel şi m-am odihnit câteva ore am început să descopăr Parisul aşa cum e el: o capitală aglomerată, cu bune şi rele, ca orice alt oraş din lume, dar un oraş superb, extrem de luminat şi plin de romantism.