Jiul. Final de poveste
Postat de ws_promotion la 13 March 2010
În luna decembrie a anului trecut se sărbătorea cu mare fast, la Petroșani, aniversarea a 90 de ani de la înființarea clubului Jiul. Janoj Winklehner, directorul general al societății miniere, înființa în 1919, Clubul Atletic al Minelor Petroșani. În 2010, Alin Simota îi va pune crucea la capătul mormântului. Clubul din Petroșani va ieși pe ușa din dos a fotbalului românesc.
Ştirea extinsă
În luna decembrie a anului trecut se sărbătorea cu mare fast, la Petroșani, aniversarea a 90 de ani de la înființarea clubului Jiul. Janoj Winklehner, directorul general al societății miniere, înființa în 1919, Clubul Atletic al Minelor Petroșani. În 2010, Alin Simota îi va pune crucea la capătul mormântului. Clubul din Petroșani va ieși pe ușa din dos a fotbalului românesc.
Petroșănenii și mai ales suporterii Jiului au râs în 2004, când Corvinul Hunedoara a fost exclusă din campionat pentru restanțele salariale neplătite la jucătorii cu care a avut contracte. La șase ani distanță, istoria se repetă și de data aceasta este rândul huneodrenilor să își ia revanșa. Din păcate, vorbim doar despre lucruri negative și nu despre performanțe pe plan sportiv. Vă spune ceva următorul “11”? Gabriel Ion - Ion Nițu, Gogu Tonca, Andrei Stocker, Adrian Dodu - Alexandru Nagy, Petre Libardi - Arpad Szucs, Gheorghe Mulțescu, Adalbert Rozsnyai, Mihai Stoichiță. Antrenor: Traian Ivănescu. Este formația care a câștigat, în 1974, Cupa României, 4 – 2 în finala cu Poli Timișoara. De atunci au trecut mai bine de trei decenii și jumătate. Iar performanța Jiului, unică până acum în istoria fotbalului hunedorean, rămâne doar o simplă amintire pentru generațiile care au apucat acele vremuri. Zilele trecute citeam comentariul foarte pertinent al unui „blogger”. Acesta spunea că Reșița, Corvinul, Jiul, ASA Târgu Mureș, FC Baia Mare, CFR Timișoara au dispărut pentru a face loc unor echipe precum Chiajna, Otopeni, Mioveni, Snagov, Stejaru, Brănești, localități pe care abia le poți localiza pe harta României, darămite să reprezinte tradiția fotbalistică pe care o au cele din prima enumerare.
Nu vreau să aud eterna poveste că odată cu declinul mineritului din Valea Jiului, a dispărut și Jiul. Poate e valabil la Hunedoara, chiar și la Reșița, unde siderurgia „a dat colțu’”, dar în primul rând e vorba de incompetență managerială. Poate într-un târziu vor învăța și românii că grupările profesioniste nu se țin cu banii de la primărie sau cu cotizațiile membrilor de sindicat. Fotbalul este și el o afacere ca oricare alta, bazată pe venituri și cheltuieli, profituri și pierderi.
La Jiul este un singur vinovat: Alin Simota. Acesta a salvat clubul când a ajuns în Liga a III-a și tot el este cel care îl duce cu un picior și jumătate în groapă. Despre ce competență managerială poate fi vorba când la început de campionat aduci jucători care îți cer o grămadă de bani, în condițiile în care bugetul echipei nu e asigurat nici măcar în proporție de o treime? I-a pus cineva pistolul la cap lui Simota, amenințându-l că va trage, dacă nu îi va achiziționa pe Alin Ilin, Mircea Gheorghe, Nogo, Luțu, Mircea Ilie, Cruceru și mulți alții? Să fim serioși, nici nu poate fi vorba de așa ceva. Așa sunt învățați oamenii de afaceri din România să facă afaceri. Adică dând „țepe” celor suficient de creduli să semneze un contract. “Țepele” pe care le-a dat Simota jucătorilor însumează sume de ordinul zecilor de mii de euro. Restanțele salariale pe care Jiul le-ar avea de plătit foștilor angajați însumează peste cinci miliarde de lei vechi. O sumă enormă. Păi dacă cinci miliarde de lei vechi înseamnă numai cheltuielile salariale pe câteva luni, cât înseamnă restul nevoilor materiale pentru ca și clubul să ducă un campionat la bun sfârșit?
Ne pare rău pentru George Boboc, omul care a rămas până la sfârșit alături de club. Ilie Bălănescu, Marian Spiru au încheiat demult conturile cu Jiul. Doar Boboc a mai rămas din vechea conducere, probabil pentru că trebuie ca cineva să stingă lumina când toată lumea pleacă acasă. Acesta îl ia pe nu știu în brațe de fiecare dată când este întrebat despre situația de la club. Ce ar mai putea să zică, săracul om, când știe cu cine are de-a face și mai ales că știe exact ce vânt bate prin conturile clubului. Jiul nu a dat faliment, a fost lăsat să moară. La fel ca și cu un prizonier care moare de inaniție, la fel se va petrece și cu Jiul. Clubul este prizonierul lui Alin Simota, care pur și simplu l-a lăsat de izbeliște. Cu un tupeu fantastic, Simota a cerut bani de la Primărie, deși atunci când au fost vânduți jucători de la Jiul toate sumele au intrat în buzunarele sale. Numai pe Daniel Vădrariu, vândut în vara anului trecut, Simota a încasat 150.000 de euro de la Dinamo. Adică cu 20.000 de euro mai mult decât are acum nevoie pentru a plătui datoriile la foștii jucători.
Cine își mai aduce aminte că…
Petroșănenii au activat 41 de campionate în prima divizie (1197 jocuri, 402 victorii), cel mai lung interval fiind între1966-85. Cel mai bun loc ocupat de echipă, care între timp a primit și alte denumiri tipice de transformare comunistă a țării (Partizanul, Falcăra, Minerul), a fost trei, în ediția 1948-49. Dacă în 1972 pierdea finala Cupei României (0-2 cu Rapid), doi ani mai târziu Jiul avea să câștige acest trofeu, învingând Poli Timișoara în ultimul act. În sezonul 1976-77 termină pe locul cinci, performanță obținută și în 1957-58, atunci când doar un punct a despărțit ”minerii” de campioana Petrolul Ploiești (de care a dispus în ambele jocuri din acel campionat).
Pentru echipa națională, zece fotbaliști de la Jiul au totalizat 36 de partide: Aurel Guga (1926-27, 4), Costică Marinescu (1947-49, 10), Tudor Paraschiva (1952-54, 6), Aurel Crâsnic (1952, 1), Ion Lică Panait (1957, 1), Petre Libardi (1967, 2), Florea Martinovici (1967, 1), Vasile Suciu (1972, 1), Gigi Mulțescu (1972-76, 7) și Horațiu Lasconi (1988, 3). La Jiul s-au ridicat în timp sau au cunoscut consacrarea fotbaliștii Iosif Deleanu, Tică Rugiubei, Marian Bucurescu, Dragu Bădin, Gogu Tonca, Alexandru Naidin, Marin Peronescu, Nicolae Georgevici, Florea Dumitrache, Adalbert Rozsnyai, Ion Constantin, Mihai Stoichiță, Ion Varga, Miroslav Giuchici, Iosif Cavai, Cornel Sălăgean, Mircea Popa, Dumitru Băluță, Damian Militaru sau Daniel Timofte.
Chiar și vremurile în care toate echipele care veneau în Vale tremurau de frica lui Miron Cozma par acum frumoase. Deși atunci era fotbal mai mult cu japca pe seama cotizațiilor trase cu forța din salariile minerilor. Păcat că la Petroșani există una dintre cele mai frumoase baze sportive din România. Stadionului îi lipsește doar instalația de nocturnă și alte câteva facilități pentru a putea găzdui meciuri internaționale. Din păcate, vom vorbi despre toate acestea la timpul trecut. Jiul va fi exclusă din Liga a II-a, iar pentru a se înscrie în Liga a III-a tot trebuie plătite datoriile. Iar la cât e de larg buzunarul lui Alin Simota la ora actuală, pe Jiul o așteaptă același destin implacabil ca și în cazul Corvinului.
Cătălin Novac